luni, 10 august 2015

Adormirea Maicii Domnului in iconografie


Adormirea Maicii Domnului se praznuieste pe 15 august dupa un post de doua saptamani. Sarbatoarea aceasta este una dintre cele mai indragite praznice ale popoarelor ortodoxe de pretutindeni.
In iconografia traditionala scena Adormirii este descrisa astfel: Cate o cladire in dreapta si in stanga icoanei. In mijlocul planului frontal se afla Maica Domnului intinsa pe un pat, adormita cu mainile incrucisate pe piept. La capul Maicii Domnului se afla Sfantul Apostol Petru, aplecat, tinand in maini o cadelnita si tamaind. In partea opusa sta Sfantul Apostol Pavel, tot aplecat, privind la Maica Domnului, cu mana dreapta intinsa catre ea intr-un gest care exprima adanca evlavie. Jalea se citeste pe fata amandurora.

Langa fiecare dintre cei doi mai sunt alti cinci apostoli, cu expresii pline de tristete. In spatele patului, la mijloc, se afla Hristos intr-o mandorla a slavei. Este incadrat dc ingeri, si, putin mai departe, de sfintii ierarhi in vesminte liturgice. In capatul din stanga se afla femei plangand. Hristos tine cu amandoua mainile sufletul mameai Sale sub forma unui prunc infasat. El si Maica Domnului – atat trupul cat si suflatul ei – sunt reprezentati cu aureole; la fel si ingerii. Apostolii si ierarhii sunt reprezentati fara aureole, pentru a se scoare in evidenta chipurile Mantuitorului si Maicii Domnului. Din acelasi motiv, ingerii- fetele, aureolele si vesmintele - sunt pictati in culori pale.
Ierarhii, care se recunosc datorita crucilor mari de pe vesmintele lor, tin deschise Sfintele Evanghelii. Numele lor nu sunt incrise. Dupa Dionisie din Furna, ei sunt Sfintii Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Kontoglu il adauga si pe Sfantul Iacov. Cu privire la reprezentarea sufletului Maicii Domnului ca prunc infasat, trebuie spus ca este zugravir astfel pentru a simboliza faptul ca, atunci cand a murit, duhul ei s-a nascut la o noua viata, la viata cereasca. In unele icoane vechi Sfintii Apostoli apar purtand patul pe care se afla intins trupul Maicii Domnului, evident intr-o procesiune de ingropare. Ii intalnim astfel, de exemplu, in fresca de secol XIV de la Decani, Serbia.
Uneori apare in planul apropiat un om care are amandoua mainile taiate de un inger cu sabia. .Dupa Leonid Uspensky acest om, Athon, a fost un evreu fanatic care a indraznit sa se atinga de patul Maicii Domnului. El adauga ca acest detaliu este "apocrif”. Kontoglu ofera o explicalie oarecum diferita. El spune ca omul era un evreun evlavios pe numc Jehonias, care a fost pedepsit de inger pentu ca a vrut se rastoarne trupul sfant. Acest element nu numai ca este ca este lipsit de importanta, dar si distrage. Abate atentia de la Maica Domnului, de la Hristos si de la ceilalti sfinti. Nu se intalneste in icoanele perioadei bizantine; si nici Kontoglou nu a folosit acest element.


Inscriptia icoanei este: "Adormirea Maicii Domnului". Icoana Adormirii nu se bazeaza pe relatari scripturistice, pentru ca acestea nu exista, ci pe Sfanta Traditie. Este in acord cu imnografia Bisericii, in special cu svetilna care se canta in ziua de 15 august si in cele paisprezece zile care o preced. Acest imn spune: "Apostoli de la margini, adunandu-va aici, in satul Ghetsimani, ingropati trupul meu; si Tu, Fiule si Dumnezeul meu, primeste duhul meu."
Desi nu se spune nimic despre adormirea prea Sfintei Fecioare in Noul Testament, termenul utilizat in icoana pentru a-i denumi adormirea, koimesis este folosit in Evanghelia dupa Ioan cand se vorbeste despre moartea lui Lazar. Aici citim ca dupa moartea lui Lazar, Iisus le-a spus ucenicilor” ,,Lazar, prietenul nostru, a adormit; Ma duc sa-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, daca a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau ca vorbeste despre somn de odiha. Atunci Iisus le-a spus lor pe fata: Lazar a murit,, (In. 11, 11-14).
Forma verbala a lui koimesis se foloseste in Faptele Apostolilor cand se vorbeste despre moartea lui Stefan, primul mucenic. In capitolul al saptelea din Faptele Apostolilor ni se spune ca, pe cand multimea arunca in el cu pietre, el L-a chemat pe Dumnezeu si a spus "Doamne, Iisuse, primeste duhul meu ! Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta ! Si zicand acestea, a adormit ( ekoimethe) (Fapte 7, 59-60).


Cu privire la folosirea termenului koimesis in Noul Testament pentru a denumi "odihna" si  "moartea, koimesis este corect preluat in inscriptia grecesca a icoanei Adormirii Maicii Domnului.
Ghetsimani, locul unde cantarea spune ca s-au adunat Sfintii Apostoli pentru inmormantarea trupului sfant al Maicii Domnului, estc mentionat in Evanghelia dupa Matei ( 26, 36) si in cea dupa Marcu (14, 32) si mai exista o aluzie la el in Evanghelia dupa Ioan (18, l-2). Ioan se refera la gradina Ghetsimani si spune ca Iisus mergea adesea acolo cu ucenicii Sai.”
Adunarea apostolilor in jurul Maicii Domnului la Adormirea ei se leaga de un moment precedent, de adunarea lor, impreund cu ea, dupa Inaltarea lui Hristos. In primul capitol din Faptele Apostolilor citim urmatoarele: "Atunci ei (apostolii) s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim .... Si cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru si Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov. Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus si cu fratii Lui." (Fapte 1, 12-14).
Acest pasaj arata ca intre Sfintii Apostoli si Maica Domnului a existat o legatura stransa: se intalneau cu ea din timp in timp, se rugau impreuna si ii purtau o adanca evlavie. Aceasta legatura stransa a inceput la Rastignirea Domnului, cand Prea Sfanta Fecioara si ucenicul Ioan stateau langa Cruce, iar Iisus i S-a adresat mai intai ei, apoi ucenicului Sau. Hristos "a zis mamei Sale: „Femeie, iata fiul tau!' Apoi a zis ucenicului: "Iata mama ta !" Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine" (In. 19, 27-28).
In reprezentarea murala, mozaicul sau pictura care infatiseaza Adormirea este executata pe peretele de apus al naosului, deasupra trecerii spre pronaos. Ea aminteste privitorilor, in timp ce pleaca din biserica, de adormirea Maicii Domnului si de proptia moarte si de viata ce va sa vina.
Icoana se intalneste astfel in bisericile principale ale manastirilor si schiturilor din Muntele Athos si in numeroase biserici de pretutindeni, bizantine si postbizantine.
Constantine Cavarnos

Icoana Adormirii Maicii Domnului


Adormirea Maicii Domnului este praznuita pe 15 august. In aceasta zi sarbatorim atat moartea si ingroparea Maicii Domnului, cat si inaltarea ei la cer.
Icoana Adormirii Maicii DomnuluiIcoana Adormirii Maicii Domnului o infatiseaza pe Fecioara Maria stand intinsa pe un pat, avand in jurul ei pe apostolii Domnului. Capul ii este usor ridicat, iar mainile impreunate i se odihnesc pe piept. Trupui ei este tamaiat de Sfantul Petru.
Hristos este prezent in spatele patului, purtand in mainile Sale sufletul ei sub forma unui prunc infasat. Deasupra acestei scene, Maica Domnului este asezata pe tron intr-o mandorla pe care ingerii o poarta spre ceruri, reprezentare care vine sa intareasca inaltarea ei la ceruri.
Cu privire la reprezentarea sufletului Maicii Domnului ca prunc infasat, trebuie spus ca este zugravit astfel pentru a exprima puritatea Fecioarei. Aceasta imagine ne aminteste de reprezentarile in care Maica Domnului Il tine pe Hristos ca prunc in bratele Ei. Numai ca in icoana Adormirii Maicii Domnului imaginea este inversata si Fiul Domnului, care a fost tinut in brate de catre Mama Sa cand era copil, primeste sufletul Mamei, intrucat ea “incredinteaza cel mai pur suflet in mainile Fiului ei”.
In unele icoane vechi Sfintii Apostoli apar purtand patul pe care se afla intins trupul Maicii Domnului, evident intr-o procesiune de ingropare. Ii intalnim astfel, de exemplu, in fresca de secol XIV de la Decani, Serbia.
Scena cu Antonie, evreul care s-a apropiat de patul funerar al Maicii Domnului, cu gandul de a-l rasturna, apare in multe icoane care redau Adormirea Maicii Domnului. Potrivit Traditiei, cand acesta a pus mana pe pat, un inger i-a taiat amandoua mainile "fara de veste odata cu orbirea i s-au taiat si mainile ce au ramas lipite de pat..." (Acatistul Adormirii, condac 4). Deoarece acest element distrage atentia de la Maica Domnului, el lipseste totusi din multe icoane bizantine.
Icoana Adormirii nu se bazeaza pe relatari scripturistice, pentru ca acestea nu exista, ci pe Sfanta Traditie. Traditia spune ca Apostolii, aflati in acel moment in diferite zone ale lumii, au fost adusi pe nori pentru a fi prezenti la acest eveniment. Momentul sosirii miraculoase a Apostolilor, adunati "de la marginile pamantului, pe norii cerului" (Condac, glas 2), este infatisat in partea de sus, in cer. Este in acord cu imnografia Bisericii, in special cu svetilna care se canta in ziua de 15 august si in cele paisprezece zile care o preced. Acest imn spune: "Apostoli de la margini, adunandu-va aici, in satul Ghetsimani, ingropati trupul meu; si Tu, Fiule si Dumnezeul meu, primeste duhul meu."
In bisericile ortodoxe, Adormirea Maicii Domnului se gaseste de regula pe peretele vestic al naosului.
Sursa: CrestinOrtodox.ro

miercuri, 5 august 2015

Icoana Schimbarea la Fata a Domnului Nostru Iisus Hristos




Icoana ortodoxa a Schimbarii la Fata respecta intru totul stilul bizantin. Ea este icoana Imparatiei lui Dumnezeu, icoana a Luminii si a Transfigurarii.

Semnificatia tainica a oricarei icoane este vederea lui Dumnezeu si transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se indumnezei inca din viata aceasta. In icoana Schimbarea la Fata a Domnului Nostru Iisus Hristos, participarea omului la slava lui Dumnezeu este exprimata in modul cel mai limpede.
Icoana Schimbarea la Fata a Domnului Nostru Iisus Hristos

Schimbarea la Fata a Domnului Nostru Iisus Hristos - semnificatii
Daca denumirea in limba greaca a sarbatorii Schimbarii la Fata a Domnului este Metamorphosis (Transfigurarea), iar in limba slavona Preobrajenie, Sfantul Antim Ivireanul o numeste sugestiv Dumnezeiasca Infrumusetare a lui Hristos. Afla mai multe despre aceasta sarbatoare religioasa.
Sensurile minunii sunt adancuri teologice inepuizabile: teofania Sfintei Treimi, indumnezeirea firii umane in Hristos, aratarea slavei lui Hristos ca energie divina necreata, prefigurarea Invierii Sale din morti, pregustarea indumnezeirii oamenilor si anticiparea Imparatiei lui Dumnezeu.

Reprezentarea iconografica a Schimbarii la Fata
Conform traditiei ortodoxe, realizarea icoanei Schimbarii la Fata a Domnului reprezinta pentru fiecare pictor-iconar debutul si, totodata, masura desavarsirii sale duhovnicesti si artistice. Variantele de icoane pentru Schimbarea la Fata sunt numeroase, insa pastreaza caracteristicile. Vezi mai multe icoane ...
Formula iconografica obisnuita a Schimbarii la Fata este cea a unei teofanii (aratari dumnezeiesti), avandu-L pe Mantuitorul Iisus Hristos in centru, luminand cu stralucirea slavei Lui pe cei cinci martori, vazatori ai slavei Lui.

Icoana Schimbarea la Fata a Domnului - persoane, simboluri, sensuri, semnificatii
§ Mantuitorul Iisus Hristos, in icoana Schimbarii la Fata, apare chiar in centru, in partea superioara, fiind inconjurat de o mandorla alcatuita din cercuri concentrice in nuante de albastru, iar fata Sa straluceste ca soarele. Albastrul capata aici intelesul simbolic al lumii ceresti, dar si al intunericului supraluminos ce-L inconjoara. Lumina care izvoraste din Hristos este insusi harul dumnezeiesc cel necreat, prezent in intreaga Sa fiinta. Hristos este imbracat in vesminte albe, stralucitoare, ca semn al curatiei Lui depline si al indumnezeirii trupului Sau - „Cel ce te imbraci cu lumina ca si cu o haina” (Psalmul 103, 2).
Domnul Iisus Hristos se infatiseaza Apostolilor ca una din Persoanele Sfintei Treimi, stand de vorba cu Moise si cu Ilie despre viitoarea Sa Patima.
Din trupul transfigurat al lui Hristos pornesc raze care ii lumineaza atat pe Moise si pe Ilie, cat si pe cei trei Apostoli. Aceste raze sunt un semn al slavei Domnului si indica, in acelasi timp, prezenta Duhului Sfant.
§ Muntele Tabor, in icoana Schimbarii la Fata, apare avand trei culmi: o culme este pentru Hristos, iar celelalte doua sunt pentru Moise si Ilie. Muntele apare in multe icoane, fiind un element esential al peisajului biblic. Muntele semnifica apropierea de Dumnezeu si indepartarea de lume, fiind considerat ca locul privilegiat al rugaciunii si al revelatiei dumnezeiesti.
§ Sfintii Prooroci Moise si Ilie, in icoana Schimbarii la Fata, se afla de o parte si de alta a Mantuitorului: Ilie sta in partea stanga (la dreapta lui Hristos), iar Moise sta in partea dreapta (la stanga lui Hristos).
Fiecare sta pe cate un pisc (simbol al inaltimilor duhovnicesti), in picioare, intr-o atitudine plina de cucernicie, inclinati catre domnul Iisus Hristos. Impreuna cu Hristos poarta aureolele sfinteniei.
- Moise este reprezentat tanar, sugerand ca omul cu viata in Dumnezeu este mereu tanar, dar si ca Legea divina nu imbatraneste, tinand in maini Tablele Legii.
- Ilie este reprezentat sub chipul unui batran cu parul lung, semnificand intelepciunea vesnica a lui Dumnezeu.
§ Apostolii Petru, Iacov si Ioan, in icoana Schimbarii la Fata, sunt reprezentati cazuti la pamant, ferindu-si sau acoperindu-si privirea la vederea slavei dumnezeiesti. Atitudinea lor exprima deopotriva teama, uimire si bucurie la vederea lui Hristos, stralucind si la auzul glasului Tatalui ceresc. Deoarece ei nu sunt inca desprinsi de cele omenesti, starea lor exprima in acelasi timp si contemplasie si tulburare.
Iacov se afla in stanga icoanei, Ioan se afla la mijloc, iar Petru se afla in dreapta icoanei, ridicandu-si o mana spre Hristos si graind catre El sa ridice trei colibe …
Prezenta lor in numar de trei era ceruta si de Legea lui Moise pentru adeverirea publica a unei marturii. Daca Moise si Ilie reprezinta Taramul Mortii si Cerul, ucenicii ii reprezinta pe cei vii de pe pamant, cu totii aflati sub ocarmuirea lui Dumnezeu.

 https://www.facebook.com/groups/artasireligie/permalink/798304726952052/

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

BIBLIA ORTODOXĂ